... asta sunt chiar si acum! Acelasi copil! La fel ca la 7 ani cand le lasam biletel de adio parintilor cu mentiunea "dar sa nu inchideti si sus" - nu aveam decat cheia de jos si trebuia sa imi las o portita de intoarcere in caz ca ma razgandesc. Acelasi copil care la 18 ani a fugit de acasa ca sa "isi faca viata asa cum vrea". Acelasi copil care si dupa 18 ani incerca sa fuga de constrangeri tot incercand sa dea de acel drum al lui. Si a invatat sa spuna "adio" fara sa se foloseasca de "biletele". Acelasi copil care punea munca in fata oricarei relatii (sau mai bine zis, ca sa se inteleaga asa cum trebuie, in fata oricarui barbat). Acelasi copil care daca a spus o singura data NU, NU ramane si nu se mai intoarce. Acelasi copil...
Acelasi copil rebel il regasesc si acum in personalitate si comportament!
Anul acesta am "asistat" la mari despartiri, mari impacari si mari decizii ("la anu' facem nunta"!). Le-am ascultat pasiva. Nu ma intereseaza de vorba ca "e varsta la care...". Am mers pe acelasi drum "altfel" decat al altora sau cel putin asa imi doream sa para.
Mi s-a spus de curand "te comporti ca un copil rasfatat care pune botul de fiecare data cand lucrurile nu ii ies asa cum vrea si nu mai vrea sa auda nimic".
Parca imi place acest... "rebel". Parca ma bucur de el de fiecare data cand apare in toata puterea lui! Parca ma atrage acea iapa neimblanzita! Parca... nu imi vine sa ma dezlipesc de "el"!
Sunt la cativa pasi de a-mi implini una din cele mai mari dorinte al acelui drum "altfel" si ma intreb: oare "copilul rebel" va ramane, in continuare "acolo"?
Dar oare il mai vreau "acolo"?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
"Copilul rebel" vrea sa se afirme, nu vrea sa se supuna, vrea sa fie diferit si sa i se acorde atentie. Dar toate aceste actiuni sunt relative. "Copilul rebel" se raporteaza la cei din jur. Afirmarea vine in raport cu copiii ceilalti. Nesupunerea e fata de parinti, educatori, frati mai mari.
Acest "copil rebel" are capacitatea de a se desprinde de o societate care, in general, il trage in jos.
Insa in momentul in care se desprinde si incepe sa pluteasca deasupra lumii pe care o contesta "copilul rebel" incearca un moment de introspectie. Si atunci...
Atunci incepe sa realizeze cine este el de fapt. In absolut, nu raportat la ceilalti. Incepe sa-si defineasca si constientizeze valorile, principiile, dorintele si slabiciunile care-l creioneaza ca om.
"Copilul rebel" este un copil nefericit pentru ca el fuge de ceva, nu catre ceva. In momentul in care si-a gasit drumul inceteaza sa mai fie. Atat copil cat si rebel.
Deci nu, nu-l mai vrei acolo. Va fi doar o amintire. Ca o poza pe olita la care te uiti si te gandesti in sinea ta: "Asa eram eu?!"
Fane, se pare ca ai vazut esenta a ceea ce am vrut sa spun. Si cred, de asemenea, ca in fiecare dintre noi exista un "copil rebel" dar fiecare il resimte in felul lui.
Clar exista intotdeauna, cel putin si in cazul meu e adevarat :D
Am citit cu mare drag TOT ce ai scris pe blog
Razvan.
Trimiteți un comentariu